Versuri Vant de toamna - Tudor Arghezi E pardosita lumea cu lumina, Ca o biserica de fum si de rasina, Si oamenii, de ceruri beti, Se leagana-n stihare de profeti. Rece, fragila, noua, virginala, Lumina duce omenirea-n poala, Si pipaitu-i neted, de atlaz, Pune gateli la suflet si grumaz. Pietrisul rosu, boabe, al gradinii, Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu; n. 21 mai 1880, [3] [4] [5] București, România [6] [5] - d. 14 iulie 1967, [7] [8] [9] [10] București, România [11] [5]) a fost un scriitor român, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului . Extras din referat: Lumea, in cosmogeneza ei perpetua, se naste, in poezia lui Tudor Arghezi, ca si la Blaga, din lumina, devenind sanctuar cosmic, oamenii insisi, de ceruri beti, dobandind atribute de fiinte angelice: E pardosita lumea cu lumina, / Ca o biserica de fum si de rasina, / Si oamenii de ceruri beti, / Se leagana-n stihare de profeti. Toamna - Tudor Arghezi- Toamna Toamna de Tudor Arghezi Strabatem iaras parcul, la pas, ca mai nainte. Cararile-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeas banca-n frunze ne-asteapta la fantani. Doi ingeri duc beteala fantanilor pe maini. Ne-am asezat alaturi si braţu-i m-a cuprins. Un luminis in mine parea ca s-ar fi stins. Numărul 146, Tudor Arghezi Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid așternut e șesul cu mătasa. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor de lut, Stau în țărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus, Versuri Toamna - Tudor Arghezi Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini. Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins. Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins. Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut nSUvHRH.

toamna de tudor arghezi